Nu Ești Epuizat de Muncă, Ci de Așteptările Tale

După ce ai citit despre cum să pui limite la muncă, s-ar putea să simți totuși o presiune internă copleșitoare. De unde vine acea voce care îți șoptește că nu ești niciodată suficient de bun?

Pentru asta am gasit ceva raspunsuri in cartea despre care vreau sa vorbesc azi.

Burnout Society de filosoful coreean Byung-Chul Han nu îți oferă sfaturi practice despre cum să-ți închizi laptopul la ora 17:00. În schimb, îți oferă ceva mult mai valoros: cadrul intelectual care explică de ce simți burnout și de ce este atât de greu să te oprești.

Han susține că burnout-ul nu este o problemă individuală. Este o boală socială cauzată de o schimbare radicală de paradigmă: trecerea de la o societate a interdicțiilor la o societate a “Poți face orice!” Sky is the limit, nu?

Trecerea de la Societatea Disciplinară la Societatea Performanței

Han identifică două epoci distincte:

1. Societatea Disciplinară (Secolul XX)

  • Aceasta era dominată de instituții care interziceau (școli, spitale, fabrici, închisori).
  • Energia era controlată prin reguli, ordine și negație: “Nu ai voie să întârzii!” sau “Nu fuma!”.
  • Patologiile tipice erau psihoza și isteria – boli legate de reprimarea excesivă.

2. Societatea Performanței (Azi)

  • Aceasta este dominată de flexibilitate și pozitivitate nelimitată: open-space-uri, mall-uri, hustle culture.
  • Energia este eliberată prin imperativul “Poți face totul!”: “Fii cel mai bun, obține succesul, fii și părinte perfect, și antreprenor!”

Iată unde apare marea problemă (și auto-exploatarea):

În vechea societate, dacă eșuai, puteai da vina pe sistem, pe șef sau pe reguli. În societatea performanței, nu mai există obstacole externe vizibile. Dacă nu reușești, eșecul este integral vina ta, pentru că, teoretic, “ai fi putut să faci mai mult.”

Boala Noastră: Sindromul “Never Good Enough”

Han susține că am devenit simultan stăpâni și sclavi. Ne biciuim singuri să fim mai productivi, mai flexibili, mai disponibili – 24/7.

Această auto-exploatare voluntară stă la baza ideologiei dezvoltării de sine permanente. Nu este suficient să fii bine; trebuie să fii mereu mai bun, mai deștept, mai mindful, mai lipsit de emoții extreme. A fi stagnant este considerat un eșec moral. Asa a devenenit extrem de greu sa alegi un restaurant sau o cafenea

  • Impactul asupra Eului: Nevoia constantă de a ne optimiza (corpul, mintea, cariera) ne forțează într-o stare de hiperactivitate permanentă. Nu mai știm să ne odihnim, pentru că și odihna devine un proiect de performanță (ex: “Voi face Yoga ca să fiu mai productiv la birou.”)
  • Boala Psihică Modernă: Dacă suntem suprasolicitați de prea mult pozitiv (prea multe sarcini, prea multe opțiuni, prea multe trebuie), patologiile tipice sunt burnout-ul, depresia (ca oboseală extremă a Eului care nu poate menține ritmul) și ADHD (ca semn al unei minți incapabile să se concentreze din cauza supraîncărcării).

Soluția Lui Han: Elogiul Inacțiunii și al Plictiseli

Han nu ne oferă un to-do list. Soluția sa este filosofică: o revalorizare a vieții contemplative și a plictiselii profunde.

  • Plictiseala ca spațiu de vindecare: Plictiseala nu este un eșec al performanței, ci o necesitate. Doar în inacțiune și plictiseală, ne eliberăm de imperativul de a produce. Creierul are nevoie de aceste momente de pauză pentru a integra informația și a crea sens.
  • Odihna falsă: Atâta timp cât ne odihnim cu gândul că astfel vom fi mai productivi mâine, suntem tot în regim de performanță. Vindecarea reală începe atunci când ne oprim fără scop.

Această carte nu îți va rezolva burnout-ul. Dar îți va oferi claritatea intelectuală de a înțelege de ce este atât de greu să pui limite: pentru că te lupți cu o întreagă paradigmă socială care îți cere să fii propriul tău exploatator.

  • Recomandare: O lectură esențială pentru oricine se simte blocat de frica de eșec sau de epuizarea dată de standardele nerealiste ale dezvoltării de sine.
  • Acțiune: Folosește limitele practice (pe care le-am discutat în articolul anterior despre burnout) pentru a crea un spațiu de plictiseală și contemplație în viața ta. Fă din oprirea voluntară un act de rezistență.

Nu lăsa societatea performanței să-ți definească valoarea. Ești suficient.

Tags: , ,