Căutăm ceea ce este familiar. Familiar înseamnă că știm la ce să ne așteptăm și asta e confortabil. Știm deja ce să facem. Chiar dacă ceea ce știm este nesigur, dăunător, toxic sau abuziv – ceea ce știm e mai bun decât ceea ce nu știm.

Ai auzit vreodată această zicală?
„Mai bine diavolul pe care îl știu decât diavolul pe care nu”.

Sau: “Rău cu rău, dar mai rău e fără rău”

Înseamnă că rămânem cu ceea ce știm (chiar dacă este teribil), deoarece alternativa este complet necunoscută și AR PUTEA FI mai rău.

Este o perspectivă pesimistă și descrie, de asemenea, un gând comun pentru noi, oamenii: vreau să rămân cu ceea ce cunosc deja.

Explică de asemenea, de ce ai relații repetate care se aseamănă. Pare că se repeta același mod de relație și aceli tip de persoană – care de obicei nu se termină bine pentru tine. Sună…familiar?

(Creierul nostru este, de asemenea, conectat la ceea ce știm, așa că funcționezi doar ca un om care caută să supraviețuiască.) Am mai vorbit despre asta aici

Dacă ai crescut într-un mediu care a fost confuz și foarte critic sau chiar abuziv, probabil că ai aflat deja cum să navighezi mai bine prin toate provocările astea și acum te simți relativ confortabil în cadrul acestui tip de dinamică.

Probabil că ai devenit un maestru în a-i mulțumi pe ceilalți, în auto-învinovățire, autocontrol și cum să faci să nu iasă scandal….Aceste tactici te mențin relativ în siguranță într-un mediu confuz și abuziv. Cunoști deja toate trucurile pentru a împiedica oamenii să se ia de tine prea mult.

Așadar, atunci când te confruntați cu inițierea unor noi relații, familiar este atrăgător. Are sens. Știi deja cum e in mediul cunoscut. DAR. Încă nu ai învățat cum să navigați în alte tipuri de relații. Deci, diferit = înfricoșător și merită evitat.

Să presupunem că ești obișnuit să ai un părinte critic și care răbufnește din orice. Și începi o relație cu cineva care îți oferă în mod liber complimente și laude. S-ar putea ca la început să simți ca „bine, îmi cam place asta …” iar mai apoi, destul de curând, aș zice, poți ajunge la „care-i treaba cu tipul/tipa asta? De ce este atât de drăguță cu mine acum? ce vrea să zică? Sigur e ceva la mijloc. Și apoi îl întrerupi pentru că nu știi cum să te descurci și ce să faci în acest tip de relație. Sau poate doar ți se pare foaaaarte pliiictisiiiiitoooor la această întâlnireeee (îți zici abia abtinându-te să caști). Sigur n-ai putea avea o relație cu genul ĂSTA de om. Si fugi. Fugi de necunoscut.

Problema este când familiarul nu este bun. Ar putea să fie, de multe ori chiar este bun! Dar nu tot ce cunoști deja este in mod automat și bun – Așa cum ne face creierul nostru să credem.

Ceea ce este familiar poate fi cu certitudine incredibil de dăunător și nesigur. În timp ce necunoscutul are potențialul de a fi sigur, pozitiv și semnificativ.

Dacă descoperi că „familiarul” din viața ta te face să te simți neîmplinit (ă), nefericit(ă), poate este timpul să vezi care-i treaba și cu necunoscutul.

Și un terapeut te poate ajuta să te prinzi cum ar putea fi tot procesul ăsta de a naviga in ape necunoscute.