….Chiar și când îți dorești asta

Vă spun – creierul nostru este ceva minunat! Ne ține în viață! Și… cam ăsta e principalul lui scop – supraviețuirea. 

Cândva în erele omului primitiv, cel mai bun mod de a ne ține în viață era să facem ceea ce știam noi sigur sigur că ne ține în viață: să ținem minte cum să recunoaștem apariția unui prădător, să nu uităm ce plante ne omoară și ce plante ne hrănesc, să atacăm când eram în pericol, să fim siguri că ne reproducem, etc. 

Iar creierul nostru recunoaște și ia foarte în serios gânduri/comportamente/emoții care ne-au ținut în viață atâta timp.

Și așa se face că, toate gândurile și acțiunile noastre vechi și ponosite, încercate și repetate de nenumărate ori, rezistă și sunt încă prezente. Și asta pentru că, într-un fel sau altul, creierul a considerat ca ne țin în viață. 

Uite de exemplu: ai crescut cu un (sau doi) părinte care consideră că nu faci nimic bine. Înveți cum să faci față situației prin chestii ca auto învinuire, sau perfecționism, sau să te zbați continuu să fii pe placul tuturor și să nu poți spune nu. Sau ai învățat cum să eviți conflictele cu orice preț. Sau s-ar putea să constați că relațiile tale (de prietenie sau de cuplu) au cumva ceva în comun cu felul în care ai crescut, iar creierul tău spune: “uuuu p’asta o știu, stai fără grijă! Știm noi ce sa facem ca sa supraviețuim!”

Și putem să ducem exemplul și mai în viitor: Începi să-ți dai seama că felul în care arată relațiile tale până la urmă te fac sa te simți oribil și îți dorești să schimbi ceva. Începi să cauți și să găsești oameni cu care să poți să ai altfel de relații, mai satisfăcătoare și mai sănătoase.

Și la început când vei întâlni oamenii aceștia o sa fie SUPER MEGA CIUDAT. S-ar putea să te sperii, să te plictisești, să ți se pară că nu e scânteie. Să nu-ți pară atrăgători. Și totuși ei sunt oameni cu care poți avea relații mai bune. Si nu înțelegi de ce naiba, ca tu doar nu mai vrei relații nașpa (toxice), în care să te simți aiurea. 

Dar creierul tau? El ce zice? Pai zice ceva gen: “Ce dracu-i debandada asta aici?? Staaaai pe loc! Noi nu știm dacă și cum să supraviețuim în condițiile astea noi! Noi știm cum să trăim cu ce era înainte! Hai, gata cu prostiile! Fuga, înapoi la relațiile invalidante și nașpa! “

Știuu, da, simplific la maxim aici, dar pe bune că creierul nostru cam așa face. Vrea să trăiască și să aibă de-a face cu chestii cunoscute, familiare, CHIAR DACĂ E RĂU!! Nu-l interesează că tu suferi. Partea aia primitivă a creierului moare după cunoscut și familiar și nu știe prea multe. Însă tu știi (bine, tu și creierul tău mai evoluat) că nu întotdeauna ceea ce-i familiar e și bun pentru tine. 

De aceea, în munca ta, în străduința ta de a te simți mai bine, de foarte multe ori lupți împotriva a ceea ce-ți spune creierul tău, practic simți că lupți împotriva ta. 

Însă, cum ziceam, creierul e de fapt extraordinar! Și poate chiar să se dezvețe și să reînvețe o groază de chestii. Inclusiv cum să-ți alegi parteneri cu care să poți avea relații sănătoase și echilibrate și să renunțe la alea nașpa. Creierul tău o să se adapteze la acest nou mod de a supraviețui.