Mâncatul emoțional și ce poți face în legătură cu asta

Află dacă mâncatul emoțional îți afectează viața (și silueta) 

Dimineața…

…pregătești micul dejun pentru toți (mai puțin tu, tu nu manânci ca oricum trebuie să slăbești). Ai 2 copii și de tine depinde să fie gata îmbrăcați ca să ieșiti pe ușă la timp. Intr-un final, te vezi la birou. Pare o oază de liniste….până când incep mailurile. Și sedințele.

“Ah, prânzul. Păi nu meriți și tu ceva bun? Ia, ce zic colegii să comandăm? Pizza? Din nou?!! Eu as mânca un burger. Din ăla bun, da. Si cartofi wedges. Si salată, normal! Super. Ooff, de ce m-a chemat șefa la ea? Ce-oi fi făcut? Ah si ce foame m-a luat…noroc cu ciocolata din sertar, să ma simt mai bine păna vine masa…. Mamăăă, cat mai dureaza pâna vine mâncarea?…a, am și terminat ciocolata? Acum chiar aș mânca ceva sărat. Noroc că uite!, a venit mâncarea.”

Ajungi acasă. Iar haos. Și noroc ca mai e niște friptură de ieri că altfel trebuia să și gătești.Ia uite, nici nu știi când e 10. Duș la copii, duș la tine. Culcat copiii…Și liniște.

Ăsta e momentul tău…

A fost o zi grea (ca oricare alta).  Oricum, parcă toată ziua ai așteptat asta, să nu ai nimic de făcut, să stai pur și simplu. Doar că acum te-a lovit o neliniște. O teribilă agitație interioară. Și o tristețe, apărute de niciunde. Nici nu știi ce e, de fapt. Știi doar că mai e plăcintă de la mama in frigider care sigur o  să te facă să te simți mai bine.

Și deja ești mai fericită în timp ce mănânci. Mănânci repede, nici nu apuci să savurezi plăcinta. Te gândești cât de bine te simți când mănânci plăcinta asta și cât de norocoasă ești că o poți mânca. Și după ce o termini, te simți deja mai bine.

Te vei întreba ce este greșit în scenariul ăsta, că tuturor ne place să mâncăm ceva bun. În definitiv, toți avem nevoie de un confort câteodată, mai ales când nu avem altul. Și viața e atât de grea.

“Vrei să spui ca toată lumea sufera de mâncatul emoțional, sau cum îi spuneți voi, terapeuții?”

Cam da, este un lucru la care apelăm toți în diferite momente în viață. Doar că pentru mulți a devenit ceva obișnuit.

5 semne că mâncatul emoțional îți este familiar

Și ca să îți fie mai ușor să îți dai seama dacă și tu apelezi la mâncatul “compulsiv”, iată ce ar trebui să urmărești:

• Pofta, foamea emoțională apare brusc și îți dă o senzație de urgență, spre deosebire de foamea naturală care apare in etape (doar dacă nu ai mâncat de foarte mult timp).
• Foamea emoțională iți cere un anumit aliment specific. Când vorbim de foamea normală, orice ai mânca este bun, inclusiv alimente ca legumele. În cazul foamei emoționale, poftești de cele mai multe ori junk food sau dulciuri. Simți ca ai nevoie pizza cu extra mozzarela și nimic altceva. Emoțional.
• Foamea emoțională te face să te manânci lacom (mai direct, să te îndopi). Nici nu te prinzi când termini toată tava de placintă de mere cu tot cu toată inghețata. Și in continuare ai mânca ceva bun (că nu ai apucat să te bucuri pe deplin de ceea ce deja ai mâncat) In cazul foameni normale, ai ceva mai mult control pe felul în care manânci.
• Foamea emoțională nu se simte în stomac (cum e cea normala, care dă semne clare in zona abdomenului), ci este mai degrabă ceva ce nu-ți poți scoate din cap. Te gândești încontinuu la gusturi, mirosuri, texturi.
• După un episod de foame emoțională nu apare sațietatea. Nu te simți sătula/sătul. Continui să mănânci până când aproape că ți se face rău. 

OK, e vorba de mâncatul emoțional. Acum ce facem?

Pe termen lung, e nevoie să descoperi alte moduri în care să îți ofere confort emoțional.

Atâta vreme cât nu știi ce emoții incerci să afunzi în mâncare sau cât nu știi alte moduri de face față emoțiilor neplăcute sau dureroase, nu vei reuși să depașesti acest lucru.

Dietele nu funcționeaza – sunt o soluție potrivită pentru cineva care are controlul asupra felului în care mănâncă, ori mâncatul emoțional este departe de control conștient asupra comportamentului alimentar.

Ce poți face? Primul lucru pe care il poți face este ca atunci când apare foamea asta, să aștepți puțin. Eu chiar le sugerez celor cu care lucrez un dialog interior care sună cam așa: “Pot să manânc acum, sau pot să mai aștept 10 minute?”

Dacă poți aștepta, atunci e de preferat să faci ceva plăcut – să ieși la o plimbare, schimbi 2 vorbe cu o colegă, citești ceva. Orice care să îți ofere o emoție pozitivă și care are menirea să liniștească emoția care te indeamnă să manânci. 

Abia apoi, după ce furtuna a trecut, poți încerca o incursiune în gândurile și emoțiile tale.

Să găsești alternative care să ajute când apar emoțiile acelea. De exemplu, dacă mănânci ca să acoperi golul in momentele de plictiseală, atunci poți să faci altceva care îți place.

Sigur că e greu și sigur ca nu iese din prima.

Dar vorba lui Confucius: “Călătoria de 1000 mile incepe cu primul pas”.